Tatal meu are o vorba despre filmele proaste: “Astept sa
apara la 1 dolar”. E felul lui de a spune ca mai bine le inchiriza de la
Netflix pe maruntis decat sa plateasca de vreo 7 pana la 15 ori mai mult pe ele
pentru a le vedea pe un ecran cu diagonal
masurata in zeci de metri.
Ei bine, eu ma ghidez dupa un alt principiu: filmele care
merita vazute la cinema sunt cele a caror actiune naste in tine alte procese
psihice decat daca le-ai vedea acasa, la
TV. “Battleship” este unul dintre
filmele pe care vrei sa le vezi pe un ecran cat casa.
In principiu, este un film de baieti. Personajul principal
este un cliseu al eroului American, care desi are o inteligenta peste medie, se
comporta ca un adolescent care nu a trecut de complexul rebeliunii
pubertare. Ca linia cliseelor sa nu fie
intrerupta, prietena lui este coborata, parca, de pe catwalk-ul de la
show-urile Victoria’s Secret si asta pare sa fie singura ei calitate. Sigur,
creatorii filmului au incercat sa motiveze prezenta ei felina prin unele scene,
dandu-i un job cu care este mai mutl decat evident ca nu ar putea avea ceva un
comun: fizioterapeut.
Asadar, avem golanul increzut si blonda aferenta. Avem si nave spatiale care scot zgomote
asurzitoare si luminite peste tot, care trag cu bombe ultrainteligente si care
sunt controlate de niste finite superioare care, totusi, par sa aiba o
slabiciune. Nu, nu blonda perfecta, caci la ea s-ar putea uita dar la soare…
Baiat sau nu, exista cateva momente cand vrei sa sari din
confrotabilul scaun din sala de cinema si sa strigi: “Da! Asaaa! Rupe-i!” Echipa cu care tii e optiunea proprie.
Un detaliu picant: Rihanna joaca in film si face o treaba
foarte buna cu arma in mana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu